Factori Psihosociali la Locul de Muncă
Kristensen, T. S., Hannerz, H., Hogh, A. & Borg, V. · 2005
Cunoscută şi ca: Psychosocial Risk Factors · Psychosocial Work Environment
Cadrul factorilor psihosociali la locul de muncă susține că trăsăturile măsurabile ale modului în care este organizată munca, cerințe cantitative și emoționale, influență și control, claritatea rolului, predictibilitate, sprijin social, recunoaștere și justiție organizațională, sunt cauze ale rezultatelor de sănătate în sine, independent de dispoziția individuală. Consecința sa practică este că unitatea de evaluare și de intervenție este locul de muncă, nu lucrătorul: un departament cu scoruri slabe la cerințe și control are o problemă organizațională, nu o agregare de indivizi care fac față greu.
Cadru teoretic conform căruia caracteristicile măsurabile ale modului în care este organizată munca, cerințe, control, sprijin, recompense, predictibilitate, justiție, insecuritate, influențează sănătatea, motivația și performanța lucrătorilor. Acesta integrează principalele teorii ale mediului de muncă, în loc să urmeze una singură: cerere-control-sprijin (Karasek și Theorell), dezechilibru efort-recompensă (Siegrist), cerințe-resurse ale muncii, conflictul muncă-familie și capitalul social la locul de muncă. Expunerea este o proprietate a mediului de muncă, măsurată ca percepții ale lucrătorilor asupra condițiilor actuale, dimensiune cu dimensiune, nu o trăsătură a persoanei.
- Sursă:
- Burr, H., Berthelsen, H., Moncada, S., et al. (2019). The Third Version of the Copenhagen Psychosocial Questionnaire. Safety and Health at Work, 10(4), 482-503.
Susține un test validat bazat pe această teorie
Lectura despre un construct îți spune ce este el. Un instrument validat îți arată unde te situezi în raport cu el. Gratuit, cu rezultate în câteva minute.
Dovezile pe scurt
- Suport empiric
- Dovezi solide
- Replicare
- Bine replicată
- Transculturală
- Majoritar universală
- Meta-analize
- 14 indexate
Aceste evaluări rezumă literatura publicată despre teorie, nu calitatea vreunui test individual construit pe baza ei. Sunt judecăți editoriale bazate pe sursele enumerate mai jos și se schimbă pe măsură ce se acumulează dovezi noi.
Context istoric
Fundamentele domeniului sunt modelul cerere-control al lui Karasek din 1979, care prezicea stresul din combinația dintre cerințe ridicate și marjă de decizie redusă, extins ulterior de Johnson și Hall pentru a include sprijinul social, precum și modelul dezechilibrului efort-recompensă al lui Siegrist din 1996. Ambele au fost criticate pentru că acoperă o parte prea îngustă a vieții profesionale. Chestionarul Psihosocial din Copenhaga, dezvoltat la Centrul Național Danez de Cercetare pentru Mediul de Muncă și publicat în a doua sa versiune în 2005, a fost conceput ca o alternativă cuprinzătoare, neutră din punct de vedere teoretic și disponibilă gratuit, ajungând la a treia sa versiune internațională în 2019.
Constructe
Cerințe cantitative
Neconcordanța dintre volumul de muncă și timpul disponibil pentru a-l realiza, adică sarcini care se acumulează, muncă neterminată, timp insuficient. O dimensiune esențială a cerințelor din mediul psihosocial de muncă (Burr și colab., 2019); scorurile ridicate indică expunere la supraîncărcare profesională.
Ritmul de lucru
Viteza pe care munca o impune de la un moment la altul, adică a lucra foarte repede și într-un ritm alert pe tot parcursul zilei. Distinct de volumul de muncă (cerințele cantitative), acesta surprinde viteza susținută de lucru ca expunere de sine stătătoare (Burr et al., 2019).
Cerințe emoționale
Măsura în care munca plasează angajatul în situații tulburătoare din punct de vedere emoțional sau necesită gestionarea problemelor personale ale altor persoane. O expunere caracteristică muncii de îngrijire, predare și servicii (Burr et al., 2019).
Cerințe de a-și ascunde emoțiile
Necesitatea de a-și ascunde sentimentele și de a nu-și exprima opiniile la locul de muncă, de a rămâne amabil indiferent de modul în care este tratat. Aceasta denumește efortul de autocontrol susținut de multe roluri care implică relația cu publicul (Burr et al., 2019).
Influența la locul de muncă
Măsura în care un angajat are cuvânt de spus în deciziile privind propria muncă, inclusiv volumul de muncă și modul în care este realizată. O resursă clasică de amortizare în tradiția cerere-control: aceleași cerințe apasă diferit cu sau fără ea (Karasek și Theorell; Burr et al., 2019).
Posibilități de dezvoltare
Dacă munca oferă posibilitatea de a învăța lucruri noi și de a-ți folosi abilitățile și expertiza. O dimensiune de resursă a mediului de muncă: munca care nici nu te solicită, nici nu se bazează pe tine este o cale documentată către dezangajare (Burr et al., 2019).
Controlul asupra timpului de lucru
Controlul lucrătorului asupra momentului propriei munci, adică deciderea când să facă o pauză, luarea concediilor aproximativ atunci când dorește, plecarea de la locul de muncă pentru treburi personale. Mici libertăți de timp măsurate ca dimensiune de resursă distinctă (Burr et al., 2019).
Sensul muncii
Măsura în care munca este trăită ca fiind semnificativă și importantă. Una dintre cele mai puternice resurse de susținere pe care le poate oferi un loc de muncă; absența ei face ca și o muncă ușoară să pară grea (Burr et al., 2019).
Predictibilitate
Dacă informația ajunge atunci când este necesară, adică anunțarea din timp a deciziilor și schimbărilor importante, precum și toate informațiile necesare pentru a face bine treaba. Incertitudinea cu privire la propriul viitor apropiat la locul de muncă este un factor de stres în sine (Burr et al., 2019).
Recunoaștere
Dacă munca ta este recunoscută și apreciată de conducere. Măsurată printr-un singur item în versiunea medie a COPSOQ III, aceasta arată dacă efortul susținut este vizibil sesizat de către superiori (Burr et al., 2019).
Claritatea rolului
Dacă munca are obiective clare, arii de responsabilitate cunoscute și așteptări explicite. O claritate ridicată permite ca energia să fie direcționată către muncă în sine, în loc să fie folosită pentru a descifra ce contează (Burr et al., 2019).
Conflicte de rol
Expunerea la cerințe contradictorii la locul de muncă și la sarcini pe care persoana consideră că ar trebui făcute altfel. O caracteristică a modului în care este proiectat rolul: o muncă care se contrazice pe sine (Burr et al., 2019).
Sarcini Ilegitime
Proporția sarcinilor de lucru care par inutile persoanei care le îndeplinește. Interpretarea operațională a sarcinilor ilegitime: muncă percepută ca o ofensă la adresa propriei identități profesionale (tradiția stresului ca ofensă la adresa sinelui; Burr et al., 2019).
Calitatea leadershipului
Cât de bun este superiorul direct în meșteșugul concret al conducerii: planificarea muncii, rezolvarea conflictelor, dezvoltarea oamenilor. Este citită ca o capacitate practică a liderului, nu carismă (Burr et al., 2019).
Sprijinul social din partea superiorului
Cât de des sunt disponibile ajutorul, sprijinul și o urechea care ascultă din partea superiorului direct atunci când este nevoie. O resursă de sprijin care determină dacă dificultățile se transformă în soluții sau se acumulează (tradiția cerere-control-sprijin; Burr et al., 2019).
Sprijin social din partea colegilor
Cât de des sunt disponibile ajutorul, sprijinul și o ureche binevoitoare din partea colegilor atunci când este nevoie. Unul dintre factorii de protecție clasici în munca solicitantă; în absența lui, dificultățile individuale sunt purtate de unul singur (Burr et al., 2019).
Sentimentul de comunitate la locul de muncă
Atmosfera dintre colegi și sentimentul de a face parte dintr-o comunitate la locul de muncă, dimensiunea țesăturii sociale a mediului de lucru (Burr et al., 2019).
Insecuritate profesională
Îngrijorarea legată de posibilitatea de a rămâne fără loc de muncă și de cât de dificil ar fi să găsești un alt loc de muncă. Un factor de stres documentat care acționează cu mult înainte, indiferent dacă locul de muncă este de fapt pierdut sau nu (Burr et al., 2019).
Insecuritate privind condițiile de muncă
Îngrijorarea legată de schimbări nedorite ale condițiilor de muncă: a fi transferat, a avea programul modificat sau salariul redus împotriva propriei voințe. Insecuritate legată de forma postului, distinctă de insecuritatea legată de păstrarea lui (Burr et al., 2019).
Calitatea muncii
Satisfacția cu calitatea muncii prestate la locul de muncă. Măsurată printr-un singur item în versiunea medie COPSOQ III; scorurile scăzute marchează frecvent condiții care forțează munca sub standardul propriu (Burr et al., 2019).
Satisfacția în muncă
Satisfacția generală față de locul de muncă, perspectivele profesionale, salariul și munca privită ca un întreg, luând toate aspectele în considerare. Evaluarea sumară pe care se bazează celelalte dimensiuni ale mediului de lucru (Burr et al., 2019).
Conflict muncă-viață
Dacă munca consumă atât de multă energie și necesită atât de mult timp încât afectează negativ viața personală. Dimensiunea de "revărsare" din tradiția conflictului muncă-familie: costul locului de muncă măsurat acolo unde se resimte în afara muncii (Burr et al., 2019).
Încredere orizontală
Dacă angajații, în general, au încredere unii în alții. O dimensiune a capitalului social la locul de muncă: încrederea dintre colegi face ca informația să circule și cooperarea să fie facilă, iar absența ei taxează fiecare interacțiune (Burr et al., 2019).
Încredere Verticală
Încrederea dintre conducere și angajați, în ambele direcții: dacă managementul are încredere că angajații își fac bine treaba, dacă angajații pot avea încredere în informațiile venite de la conducere și dacă opiniile și sentimentele pot fi exprimate în sus pe ierarhie (Burr et al., 2019).
Justiție organizațională
Măsura în care conflictele sunt rezolvate în mod corect și munca este distribuită echitabil, adică percepția corectitudinii procedurilor organizației, o dimensiune a capitalului social la locul de muncă (Burr și colab., 2019).
Starea de sănătate autoevaluată
Evaluarea generală a angajatului asupra propriei sănătăți, de la excelentă la precară. O măsură cu un singur item, cu un istoric epidemiologic îndelungat ca predictor al rezultatelor privind sănătatea; în COPSOQ III, oferă context individual pentru dimensiunile de mediu (Burr et al., 2019).
Instrumente
- Chestionarul Psihosocial din Copenhaga III(COPSOQ III)Burr, Berthelsen, Moncada, et al.2019
- Copenhagen Psychosocial Questionnaire II, versiune braziliană scurtă(COPSOQ II-Br)Gonçalves, Moriguchi, Chaves & Sato2021
Teste construite pe această teorie
Mediul de Lucru Psihosocial (COPSOQ III)
Chestionarul internațional de referință privind condițiile psihosociale de muncă, 26 de dimensiuni ale mediului de muncă, o citire 0-100 fiecare.
Află mai multe →Evaluarea Braziliană a Riscurilor Psihosociale (COPSOQ II-Br)
Instrumentul brazilian validat pentru riscuri psihosociale la muncă, 23 de dimensiuni, fiecare citit în raport cu benzile publicate sigur/atenție/risc.
Află mai multe →Aplicații practice
Evaluarea riscurilor psihosociale este o cerință legală în multe jurisdicții, iar COPSOQ este unul dintre instrumentele standard folosite pentru a o îndeplini, valorile naționale de referință permițând compararea unui departament cu sectorul din care face parte. Rezultatele ghidează intervenția organizațională, redistribuirea volumului de muncă, clarificarea rolurilor, creșterea influenței asupra modului în care se desfășoară munca. În epidemiologia ocupațională, acești factori prezic absenteismul din motive de boală, apariția depresiei și rezultatele cardiovasculare în cohorte prospective, ceea ce reprezintă baza de dovezi care susține cerința de reglementare.
Cum se măsoară
Măsurat prin scale de tip Likert bazate pe autoevaluare care acoperă mai multe dimensiuni independente, agregate la nivel de departament sau organizație și comparate cu valori naționale sau sectoriale de referință, nu cu un prag.
Critici și limitări
Aproape toate dovezile se bazează pe expunere autoraportată și rezultat autoraportat, astfel încât varianța metodei comune și distorsiunea de raportare umflă asocierile; studiile care folosesc caracteristici ale muncii evaluate extern găsesc efecte mai mici. Cauzalitatea inversă este dificil de exclus, deoarece lucrătorii aflați în suferință psihică își evaluează mai negativ locurile de muncă. Instrumentele sunt lungi, iar formele scurte pierd detaliul dimensional care face ca rezultatele să fie acționabile. Valorile naționale de referință nu sunt nici ele direct comparabile între țări din cauza diferențelor de stil de răspuns, ceea ce complică compararea la nivel multinațional.
Publicații cheie
- Kristensen, T. S., Hannerz, H., Hogh, A. & Borg, V.. (2005). The Copenhagen Psychosocial Questionnaire: A tool for the assessment and improvement of the psychosocial work environment. 10.5271/sjweh.948
- Karasek, R. A.. (1979). Job demands, job decision latitude, and mental strain: Implications for job redesign. 10.2307/2392498
- Siegrist, J.. (1996). Adverse health effects of high-effort/low-reward conditions. 10.1037/1076-8998.1.1.27