noesisnoesis
ClinicDovezi moderate

Teoria Epuizării Profesionale

Maslach, C. & Jackson, S. E. · 1981

Cunoscută şi ca: CBI Burnout Model

Epuizarea profesională este definită ca un sindrom care apare din stresul cronic negestionat la locul de muncă, cu trei componente: epuizarea (epuizarea energiei emoționale și fizice), cinismul sau depersonalizarea (distanțarea mentală de muncă și de beneficiarii acesteia, însoțită de atitudini negative) și eficacitatea profesională redusă. Structura cu trei componente este cea care distinge epuizarea profesională de oboseala obișnuită sau de depresie: caracteristica definitorie nu este doar oboseala, ci oboseala însoțită de retragerea din munca ce conta cândva. Epuizarea profesională este un fenomen ocupațional, nu un diagnostic medical.

Teorie a epuizării profesionale (burnout) ca stare de epuizare fizică, emoțională și mentală rezultată din expunerea prelungită la situații solicitante, care distinge epuizarea personală (oboseală generală), epuizarea legată de muncă (atribuită muncii) și epuizarea legată de client (atribuită interacțiunii cu clientul).

Sursă:
Kristensen, T. S., Borritz, M., Villadsen, E., & Christensen, K. B. (2005). The Copenhagen Burnout Inventory: A new tool for the assessment of burnout. Work & Stress, 19(3), 192-207.
Măsoară-l

Susține un test validat bazat pe această teorie

Lectura despre un construct îți spune ce este el. Un instrument validat îți arată unde te situezi în raport cu el. Gratuit, cu rezultate în câteva minute.

Dovezile pe scurt

Suport empiric
Dovezi moderate
Replicare
Bine replicată
Transculturală
Majoritar universală
Meta-analize
22 indexate
Domenii de cercetareSănătate ocupaționalăPsihologie organizaționalăPsihologie clinicăSănătate publică

Aceste evaluări rezumă literatura publicată despre teorie, nu calitatea vreunui test individual construit pe baza ei. Sunt judecăți editoriale bazate pe sursele enumerate mai jos și se schimbă pe măsură ce se acumulează dovezi noi.

Context istoric

Freudenberger a descris epuizarea profesională în rândul personalului clinicilor gratuite în 1974, iar Maslach a dezvoltat-o într-un construct măsurabil, publicând Maslach Burnout Inventory împreună cu Jackson în 1981. Instrumentul original a fost conceput pentru munca din domeniul serviciilor umane, iar versiunile generale și pentru studenți apărute ulterior i-au extins domeniul de aplicare. Copenhagen Burnout Inventory și inventarul Oldenburg au oferit structuri alternative. Organizația Mondială a Sănătății a inclus epuizarea profesională în ICD-11 în 2019 ca fenomen ocupațional, în mod explicit neclasificat drept afecțiune medicală, o distincție relatată în mod eronat, în mod repetat, ca fiind recunoașterea epuizării profesionale drept boală.

Constructe

Epuizare personală

Physical and psychological fatigue and exhaustion experienced by the person, independent of work or client contexts (Kristensen et al., 2005).

Epuizare legată de muncă

Physical and psychological fatigue and exhaustion perceived as attributed to one's work (Kristensen et al., 2005).

Epuizare legată de clienți

Physical and psychological fatigue and exhaustion perceived as attributed to working with clients, patients, or other people served (Kristensen et al., 2005).

Instrumente

  • NOESIS: Scala Burnout-uluiNOESIS2026

Teste construite pe această teorie

Aplicații practice

Măsurarea epuizării profesionale este standard în supravegherea sănătății ocupaționale, în special în domeniul sănătății, educației și serviciilor sociale, unde prezice intenția de a demisiona, absenteismul și, în context clinic, indicatorii de siguranță a pacientului. Deoarece epuizarea profesională este definită ca rezultând din condițiile de la locul de muncă, dovezile susțin intervențiile organizaționale, adică volumul de muncă, controlul, recompensa, comunitatea, corectitudinea și valorile, în detrimentul formării individuale a rezilienței, care are efecte mai mici și mai puțin durabile. Pentru uz individual, este cel mai bine interpretată drept feedback despre o situație de muncă, nu despre o persoană.

Cum se măsoară

Măsurată prin evaluări ale frecvenței prin autoevaluare pe trei subscale raportate separat; nu există un prag diagnostic validat, astfel încât scorurile se interpretează prin raportare la grupuri de referință ocupaționale.

Critici și limitări

Suprapunerea cu depresia este problema centrală nerezolvată: epuizarea, în special, corelează cu simptomele depresive la niveluri care i-au determinat pe unii cercetători, în special Bianchi și colegii, să susțină că epuizarea profesională nu poate fi deloc distinsă de depresie. Nu există un prag de consens pentru definirea unui caz, astfel încât estimările prevalenței din literatură variază enorm în funcție de pragul arbitrar ales. Cele trei dimensiuni au corelate destul de diferite, iar dimensiunea eficacității reduse se comportă adesea ca un construct separat. Instrumentele concurente definesc diferit sindromul, ceea ce face nesigure comparațiile între studii.

Publicații cheie

Teorii conexe

Teoria Epuizării Profesionale: definiție, dovezi și modul de măsurare | NOESIS