noesisnoesis
CognitivDovezi solide

Modelul Tranzacțional al Coping-ului

Lazarus, R. S. & Folkman, S. · 1984

Cunoscută şi ca: Lazarus & Folkman Coping

Modelul tranzacțional definește copingul ca fiind eforturile cognitive și comportamentale, în continuă schimbare, pe care o persoană le face pentru a gestiona solicitări apreciate ca fiind solicitante sau ca depășindu-i resursele. Două evaluări conduc procesul: evaluarea primară întreabă dacă situația este amenințătoare, iar evaluarea secundară întreabă ce se poate face în privința ei. Eforturile de coping se împart, în linii mari, în strategii centrate pe problemă, orientate spre situație, și strategii centrate pe emoție, orientate spre suferință. Afirmația-cheie a modelului este că niciuna dintre cele două familii nu este în mod inerent mai bună, contează potrivirea: copingul centrat pe problemă se potrivește situațiilor controlabile, iar cel centrat pe emoție se potrivește celor necontrolabile.

Model care definește coping-ul ca eforturi cognitive și comportamentale de gestionare a solicitărilor evaluate ca fiind împovărătoare sau ca depășind resursele personale. Distinge între strategiile centrate pe problemă (schimbarea situației) și cele centrate pe emoție (gestionarea răspunsului emoțional), nicio strategie nefiind universal adaptativă.

Sursă:
Lazarus, R. S., & Folkman, S. (1984). Stress, Appraisal, and Coping. New York: Springer.
Măsoară-l

Susține un test validat bazat pe această teorie

Lectura despre un construct îți spune ce este el. Un instrument validat îți arată unde te situezi în raport cu el. Gratuit, cu rezultate în câteva minute.

Dovezile pe scurt

Suport empiric
Dovezi solide
Replicare
Bine replicată
Transculturală
Majoritar universală
Meta-analize
17 indexate
Domenii de cercetarePsihologia sănătățiiPsihologie clinicăSănătate ocupaționalăCercetarea emoțiilor

Aceste evaluări rezumă literatura publicată despre teorie, nu calitatea vreunui test individual construit pe baza ei. Sunt judecăți editoriale bazate pe sursele enumerate mai jos și se schimbă pe măsură ce se acumulează dovezi noi.

Context istoric

Lazarus a dezvoltat cadrul evaluării cognitive începând din anii 1960, în contrast atât cu tradiția bazată pe stimuli a evenimentelor de viață, cât și cu perspectiva psihanalitică asupra coping-ului ca stil de apărare fix. Cartea din 1984, Stress, Appraisal, and Coping, a consolidat abordarea tranzacțională și a stabilit coping-ul ca proces care se schimbă în interiorul și între episoade. Chestionarul Ways of Coping l-a operaționalizat, iar inventarul COPE al lui Carver, Scheier și Weintraub din 1989, și versiunea sa ulterioară, Brief-COPE, au rafinat taxonomia în strategii mai specifice, formă care este cea mai utilizată astăzi.

Constructe

Autodistragere

Turning to other activities — work, entertainment, daydreaming — to take one's mind off a stressor (Carver, 1997). Within the transactional model of coping (Lazarus & Folkman, 1984) it manages the emotional response rather than the situation, offering relief without changing the demand.

Coping activ

Taking concrete steps to remove or reduce a stressor, concentrating effort on doing something about the situation (Carver, 1997). A problem-focused strategy in the transactional model (Lazarus & Folkman, 1984); it relates to lower distress in adjustment research (Carver, 1997).

Negare

Refusing to believe that the stressor is real, or acting as if it has not happened (Carver, 1997). An avoidance-oriented strategy that relates to higher distress in adjustment research (Carver, 1997).

Consumul de Substanțe

Using alcohol or other substances to feel better or to get through the situation (Carver, 1997). An emotion-focused avoidance strategy; heavy reliance on it is the coping pattern most often flagged as warranting attention.

Sprijin emoțional

Seeking comfort, understanding, and moral support from other people (Carver, 1997). An emotion-focused use of one's social network, distinct from instrumental support, which seeks help with the problem itself.

Sprijin instrumental

Seeking advice, information, or practical help from other people about what to do (Carver, 1997). The problem-focused counterpart of emotional support: the network is used to act on the situation rather than to feel better about it.

Dezangajare comportamentală

Giving up the attempt to deal with the stressor, or abandoning the goals it interferes with (Carver, 1997). It relates to higher distress in adjustment research (Carver, 1997).

Ventilare Emoțională

Expressing negative feelings and letting emotions out to relieve distress (Carver, 1997). An emotion-focused strategy: it can release pressure without in itself addressing the demand that produced it.

Reformulare Pozitivă

Reinterpreting the situation in a more positive light, looking for something good in what is happening (Carver, 1997). A meaning-changing strategy that relates to lower distress in adjustment research (Carver, 1997).

Planificare

Thinking about how to confront the stressor and devising a strategy before acting (Carver, 1997). A problem-focused strategy and the close companion of active coping: one prepares the action, the other carries it out.

Umor

Making jokes about the situation or treating it with lightness to reduce its weight (Carver, 1997). An emotion-focused strategy that changes the stance toward the stressor rather than the stressor itself.

Acceptare

Accepting the reality of the situation and learning to live with it (Carver, 1997). Within the transactional model, strategies are evaluated by their fit to the situation rather than as universally good or bad (Lazarus & Folkman, 1984), and acceptance is the strategy addressed to what cannot be changed.

Religie/Spiritualitate

Turning to religious or spiritual beliefs and practices in search of comfort and guidance (Carver, 1997). It can function both as emotional support and as a source of meaning for the situation.

Auto-culpabilizare

Criticizing and blaming oneself for what happened (Carver, 1997). It relates to higher distress in adjustment research (Carver, 1997), which distinguishes it from taking responsibility as a step toward action.

Instrumente

  • Scala NOESIS a Strategiilor de AdaptareNOESIS2026

Teste construite pe această teorie

Aplicații practice

Modelul stă la baza formării în gestionarea stresului și a intervențiilor cognitiv-comportamentale, ambele vizând atât evaluarea cognitivă, cât și comportamentul. În cercetarea privind bolile cronice și îngrijirea unei persoane dependente, explică de ce încurajarea rezolvării problemelor poate avea efect invers în situații cu adevărat necontrolabile. În sănătatea ocupațională, orientează distincția dintre intervențiile care schimbă munca și cele care schimbă lucrătorul. Pentru autocunoaștere, rezultatul util este un profil de strategii raportat la controlabilitate, mai degrabă decât un scor unic de eficiență a coping-ului.

Cum se măsoară

Măsurat cu inventare de autoevaluare (Brief-COPE și variantele ulterioare) care enumeră strategii specifice, evaluate în funcție de utilizarea lor într-o situație sau perioadă definită; se raportează ca profil de strategii, niciodată ca un scor unic de calitate a copingului.

Critici și limitări

Dihotomia centrat pe problemă versus centrat pe emoție este prea grosieră: categoria centrată pe emoție reunește strategii adaptative, precum reevaluarea, cu altele dezadaptative, precum negarea și consumul de substanțe, motiv pentru care taxonomii mai fine au înlocuit-o. Chestionarele retrospective de coping le cer oamenilor să-și amintească ce au făcut, iar o astfel de reamintire este reconstructivă și congruentă cu starea de spirit. Deoarece coping-ul este prin definiție situațional, inventarele de coping bazate pe stil de trăsătură se potrivesc cu dificultate cu teoria din care derivă. Literatura este, de asemenea, în mare parte corelațională, astfel încât rămâne adesea nerezolvat dacă coping-ul cauzează rezultatele sau doar le reflectă.

Publicații cheie

  • Lazarus, R. S. & Folkman, S.. (1984). Stress, Appraisal, and Coping.
  • Carver, C. S., Scheier, M. F. & Weintraub, J. K.. (1989). Assessing coping strategies: A theoretically based approach. 10.1037/0022-3514.56.2.267
  • Carver, C. S.. (1997). You want to measure coping but your protocol's too long: Consider the Brief COPE. 10.1207/s15327558ijbm0401_6

Teorii conexe

Modelul Tranzacțional al Coping-ului: definiție, dovezi și modul de măsurare | NOESIS