noesisnoesis
PersonalitateDovezi moderate

Teoria autocompasiunii

Neff, K. D. · 2003

Cunoscută şi ca: Self-Compassion (Neff)

Autocompasiunea este definită ca o atitudine sănătoasă față de sine în momentele de eșec sau suferință, compusă din trei componente bipolare: bunătate față de sine versus autojudecare, umanitate comună versus izolare, și mindfulness versus supraidentificare. Argumentul teoretic în favoarea sa este că oferă beneficiile atribuite de obicei stimei de sine ridicate, adică reziliență după eșec, stabilitate emoțională, fără costurile stimei de sine, deoarece nu necesită o comparație socială favorabilă sau succes condiționat. Ea nu este, în mod explicit, autocompătimire, indulgență față de sine sau standarde scăzute.

Teorie care definește autocompasiunea ca o atitudine sănătoasă față de sine, cuprinzând trei componente bipolare: bunătate față de sine versus autojudecare, umanitate comună versus izolare, și mindfulness versus supraidentificare. Se distinge de stima de sine prin faptul că nu necesită o autoevaluare pozitivă.

Sursă:
Neff, K. D. (2003). The development and validation of a scale to measure self-compassion. Self and Identity, 2(3), 223-250.
Măsoară-l

Susține un test validat bazat pe această teorie

Lectura despre un construct îți spune ce este el. Un instrument validat îți arată unde te situezi în raport cu el. Gratuit, cu rezultate în câteva minute.

Dovezile pe scurt

Suport empiric
Dovezi moderate
Replicare
Parțial replicată
Transculturală
Majoritar universală
Meta-analize
14 indexate
Domenii de cercetarePsihologie clinicăPsihologie pozitivăȘtiință contemplativăCercetare privind bunăstarea

Aceste evaluări rezumă literatura publicată despre teorie, nu calitatea vreunui test individual construit pe baza ei. Sunt judecăți editoriale bazate pe sursele enumerate mai jos și se schimbă pe măsură ce se acumulează dovezi noi.

Context istoric

Neff a introdus constructul și Self-Compassion Scale în 2003, extrăgând definiția din tradițiile contemplative budiste și operaționalizând-o pentru psihologia occidentală. A apărut într-un moment în care mișcarea stimei de sine se afla sub critici susținute, recenzia din 2003 a lui Baumeister și colegii tocmai arătase că stima de sine ridicată prezicea mult mai puțin decât se pretinsese, iar autocompasiunea a fost poziționată drept alternativa mai bine comportată. Mindful Self-Compassion, programul de formare asociat, a urmat în 2013 și a mutat constructul în practica clinică.

Constructe

Bunătate față de sine

Being warm and understanding toward oneself during suffering or failure rather than harshly self-critical (Neff, 2003).

Autojudecare

Being harshly critical and intolerant of one's own shortcomings and inadequacies — the negative pole of self-kindness (Neff, 2003).

Umanitate comună

Recognizing that suffering and personal inadequacy are part of the shared human experience, rather than isolating events that happen to oneself alone (Neff, 2003).

Izolare

Feeling cut off and isolated in one's suffering, as if one's problems are uniquely personal — the negative pole of common humanity (Neff, 2003).

Mindfulness

Holding painful thoughts and feelings in balanced awareness rather than suppressing or exaggerating them — a prerequisite for self-compassion (Neff, 2003).

Suprapunere cu Emoția

Becoming consumed by and merged with one's negative feelings, losing perspective on the broader context — the negative pole of mindfulness (Neff, 2003).

Instrumente

  • Scala NOESIS a autocompasiuniiNOESIS2026

Teste construite pe această teorie

Aplicații practice

Autocompasiunea este folosită atât ca țintă, cât și ca mecanism în intervențiile clinice de a treia generație, existând dovezi din meta-analize privind reducerea depresiei, anxietății și stresului în urma formării axate pe compasiune. În munca privind tulburările de alimentație și imaginea corporală, este aplicată ca o contrapondere la autocritică. În domeniile de performanță este folosită pentru a contracara convingerea că autocritica determină îmbunătățirea, convingere pe care dovezile nu o susțin. Este bine adaptată cunoașterii de sine deoarece cele trei componente identifică ce parte a răspunsului la eșec provoacă daunele.

Cum se măsoară

Măsurată printr-o scală Likert de autoevaluare (forma lungă cu 26 de itemi sau forma scurtă cu 12 itemi), producând șase subscale; din cauza disputei privind structura factorială, componentele pozitive și negative se citesc cel mai bine atât separat, cât și combinat.

Critici și limitări

Cea mai substanțială dispută este structurală. Neff calculează un scor total de autocompasiune prin recodarea inversă a polilor negativi, dar mai multe analize factoriale independente constată că itemii negativi (autojudecarea, izolarea, supraidentificarea) formează un factor separat care poartă cea mai mare parte a corelației cu psihopatologia. Criticii, printre care Muris și Petrocchi, susțin că scorul total este așadar parțial o măsură reambalată a autocriticii, iar asocierea sa cu o depresie mai scăzută este aproape tautologică. Neff a apărat soluția bifactorială; dezacordul rămâne nerezolvat și este principalul motiv pentru care constructul este evaluat ca moderat, nu ca puternic.

Publicații cheie

  • Neff, K. D.. (2003). The development and validation of a scale to measure self-compassion. 10.1080/15298860309027
  • Muris, P. & Petrocchi, N.. (2017). A critique of Neff's Self-Compassion Scale. 10.1002/cpp.2005
  • Ferrari, M., Hunt, C., Harrysunker, A., Abbott, M. J., Beath, A. P. & Einstein, D. A.. (2019). The efficacy of self-compassion interventions: A meta-analysis. 10.1007/s12671-019-01134-6

Teorii conexe

Teoria autocompasiunii: definiție, dovezi și modul de măsurare | NOESIS