Teoria autocompasiunii
Neff, K. D. · 2003
Cunoscută şi ca: Self-Compassion (Neff)
Autocompasiunea este definită ca o atitudine sănătoasă față de sine în momentele de eșec sau suferință, compusă din trei componente bipolare: bunătate față de sine versus autojudecare, umanitate comună versus izolare, și mindfulness versus supraidentificare. Argumentul teoretic în favoarea sa este că oferă beneficiile atribuite de obicei stimei de sine ridicate, adică reziliență după eșec, stabilitate emoțională, fără costurile stimei de sine, deoarece nu necesită o comparație socială favorabilă sau succes condiționat. Ea nu este, în mod explicit, autocompătimire, indulgență față de sine sau standarde scăzute.
Teorie care definește autocompasiunea ca o atitudine sănătoasă față de sine, cuprinzând trei componente bipolare: bunătate față de sine versus autojudecare, umanitate comună versus izolare, și mindfulness versus supraidentificare. Se distinge de stima de sine prin faptul că nu necesită o autoevaluare pozitivă.
- Sursă:
- Neff, K. D. (2003). The development and validation of a scale to measure self-compassion. Self and Identity, 2(3), 223-250.
Susține un test validat bazat pe această teorie
Lectura despre un construct îți spune ce este el. Un instrument validat îți arată unde te situezi în raport cu el. Gratuit, cu rezultate în câteva minute.
Dovezile pe scurt
- Suport empiric
- Dovezi moderate
- Replicare
- Parțial replicată
- Transculturală
- Majoritar universală
- Meta-analize
- 14 indexate
Aceste evaluări rezumă literatura publicată despre teorie, nu calitatea vreunui test individual construit pe baza ei. Sunt judecăți editoriale bazate pe sursele enumerate mai jos și se schimbă pe măsură ce se acumulează dovezi noi.
Context istoric
Neff a introdus constructul și Self-Compassion Scale în 2003, extrăgând definiția din tradițiile contemplative budiste și operaționalizând-o pentru psihologia occidentală. A apărut într-un moment în care mișcarea stimei de sine se afla sub critici susținute, recenzia din 2003 a lui Baumeister și colegii tocmai arătase că stima de sine ridicată prezicea mult mai puțin decât se pretinsese, iar autocompasiunea a fost poziționată drept alternativa mai bine comportată. Mindful Self-Compassion, programul de formare asociat, a urmat în 2013 și a mutat constructul în practica clinică.
Constructe
Bunătate față de sine
A fi cald și înțelegător cu tine însuți în momentele de suferință sau eșec, în loc să te critici aspru (Neff, 2003).
Autojudecare
A fi aspru critic și intolerant față de propriile neajunsuri și insuficiențe: polul negativ al bunătății față de sine (Neff, 2003).
Umanitate comună
Recunoașterea faptului că suferința și inadecvarea personală fac parte din experiența umană comună, în loc de a izola evenimentele ca fiind ceva ce ți se întâmplă doar ție (Neff, 2003).
Izolare
Sentimentul de a fi izolat și separat în suferința proprie, ca și cum problemele personale ar fi unice, reprezentând polul negativ al umanității comune (Neff, 2003).
Mindfulness
Păstrarea gândurilor și trăirilor dureroase într-o conștientizare echilibrată, fără a le suprima sau exagera, o condiție prealabilă pentru autocompasiune (Neff, 2003).
Suprapunere cu Emoția
A fi copleșit și contopit cu propriile trăiri negative, pierzând perspectiva asupra contextului mai larg: polul negativ al mindfulness-ului (Neff, 2003).
Instrumente
- Scala NOESIS a autocompasiuniiNOESIS2026
Teste construite pe această teorie
Aplicații practice
Autocompasiunea este folosită atât ca țintă, cât și ca mecanism în intervențiile clinice de a treia generație, existând dovezi din meta-analize privind reducerea depresiei, anxietății și stresului în urma formării axate pe compasiune. În munca privind tulburările de alimentație și imaginea corporală, este aplicată ca o contrapondere la autocritică. În domeniile de performanță este folosită pentru a contracara convingerea că autocritica determină îmbunătățirea, convingere pe care dovezile nu o susțin. Este bine adaptată cunoașterii de sine deoarece cele trei componente identifică ce parte a răspunsului la eșec provoacă daunele.
Cum se măsoară
Măsurată printr-o scală Likert de autoevaluare (forma lungă cu 26 de itemi sau forma scurtă cu 12 itemi), producând șase subscale; din cauza disputei privind structura factorială, componentele pozitive și negative se citesc cel mai bine atât separat, cât și combinat.
Critici și limitări
Cea mai substanțială dispută este structurală. Neff calculează un scor total de autocompasiune prin recodarea inversă a polilor negativi, dar mai multe analize factoriale independente constată că itemii negativi (autojudecarea, izolarea, supraidentificarea) formează un factor separat care poartă cea mai mare parte a corelației cu psihopatologia. Criticii, printre care Muris și Petrocchi, susțin că scorul total este așadar parțial o măsură reambalată a autocriticii, iar asocierea sa cu o depresie mai scăzută este aproape tautologică. Neff a apărat soluția bifactorială; dezacordul rămâne nerezolvat și este principalul motiv pentru care constructul este evaluat ca moderat, nu ca puternic.
Publicații cheie
- Neff, K. D.. (2003). The development and validation of a scale to measure self-compassion. 10.1080/15298860309027
- Muris, P. & Petrocchi, N.. (2017). A critique of Neff's Self-Compassion Scale. 10.1002/cpp.2005
- Ferrari, M., Hunt, C., Harrysunker, A., Abbott, M. J., Beath, A. P. & Einstein, D. A.. (2019). The efficacy of self-compassion interventions: A meta-analysis. 10.1007/s12671-019-01134-6