Automonitorizarea
Snyder, M. · 1974
Cunoscută şi ca: Snyder Self-Monitoring
Automonitorizarea este diferența individuală privind măsura în care oamenii își observă și reglează comportamentul expresiv pentru a se potrivi situației sociale. Persoanele cu automonitorizare ridicată tratează contextul social ca ghid de conduită, sunt priceput să citească ce cere o situație și își variază prezentarea în consecință. Persoanele cu automonitorizare scăzută își tratează propriile atitudini și dispoziții ca ghid și se prezintă consecvent în diverse situații, chiar și atunci când consecvența are un cost social. Predicția centrală a conceptului este un efect de moderare: atitudinile prezic mai bine comportamentul la persoanele cu automonitorizare scăzută, iar situațiile prezic mai bine comportamentul la cele cu automonitorizare ridicată.
Teorie a diferențelor individuale privind măsura în care oamenii își monitorizează și controlează autoprezentarea și comportamentul expresiv în situații sociale. Persoanele cu automonitorizare ridicată își adaptează comportamentul la indiciile situaționale; cele cu automonitorizare scăzută se comportă în mod consecvent cu atitudinile lor interioare.
- Sursă:
- Snyder, M. (1974). Self-monitoring of expressive behavior. Journal of Personality and Social Psychology, 30(4), 526-537.
- DOI:
- 10.1037/h0037039
Susține un test validat bazat pe această teorie
Lectura despre un construct îți spune ce este el. Un instrument validat îți arată unde te situezi în raport cu el. Gratuit, cu rezultate în câteva minute.
Dovezile pe scurt
- Suport empiric
- Dovezi moderate
- Replicare
- Parțial replicată
- Transculturală
- Specifică culturii
- Meta-analize
- 6 indexate
Aceste evaluări rezumă literatura publicată despre teorie, nu calitatea vreunui test individual construit pe baza ei. Sunt judecăți editoriale bazate pe sursele enumerate mai jos și se schimbă pe măsură ce se acumulează dovezi noi.
Context istoric
Snyder a propus conceptul în 1974, în timpul dezbaterii persoană-situație, când critica lui Mischel aruncase îndoieli asupra faptului dacă trăsăturile prezic în vreun fel comportamentul. Automonitorizarea a fost, în parte, un răspuns: trăsăturile prezic comportamentul pentru unele persoane mai mult decât pentru altele. S-a demonstrat ulterior că scala originală de 25 de itemi adevărat-fals este multifactorială, nu unidimensională, iar Lennox și Wolfe au publicat o măsură revizuită în 1984. Gangestad și Snyder au apărat scala originală în 1985 și din nou într-o analiză din 2000, susținând că scala măsoară o clasă latentă, nu o trăsătură continuă, o afirmație care rămâne o poziție minoritară.
Constructe
Auto-monitorizare
The tendency to monitor and control one's expressive behavior and self-presentation in social situations (Snyder, 1974).
Instrumente
- Scala IPIP de Auto-monitorizare(IPIP-SM)Goldberg, L. R. (IPIP), measuring constructs of Snyder, M.1999
Teste construite pe această teorie
Aplicații practice
În cercetarea organizațională, automonitorizarea prezice emergența în roluri de conducere, poziții de legătură între grupuri și intermedierea în rețele, deoarece persoanele cu automonitorizare ridicată se mișcă mai fluid între grupuri. În vânzări, negociere și munca în relația cu clienții, ea prezice adaptabilitatea. Pentru autocunoaștere, lectura utilă este compromisul, nu o ierarhie mai bun-mai rău: automonitorizarea ridicată aduce eficacitate socială cu un anumit cost în autenticitatea percepută și profunzimea relațiilor; automonitorizarea scăzută aduce consecvență cu un anumit cost în potrivirea situațională.
Cum se măsoară
Măsurată cu itemi de autoevaluare (forma originală cu 25 de itemi sau forma revizuită cu 18 itemi); date fiind dovezile privind structura factorială, o citire la nivel de subscală este mai justificată decât un scor total unic.
Critici și limitări
Structura factorială este problema de lungă durată: scala originală generează în mod constant cel puțin trei factori (abilitatea de a interpreta un rol, extraversiunea, orientarea către ceilalți) care au corelate diferite, astfel încât un singur scor total agregă constructe care se comportă diferit. Afirmația privind clasa latentă are un suport independent redus. Conceptul poartă, de asemenea, o presupunere culturală, anume că autoajustarea situațională este o diferență individuală distinctivă, ceea ce se transpune slab în culturile unde ajustarea contextuală este normativă, nu dispozițională, iar validarea interculturală este corespunzător slabă.
Publicații cheie
- Snyder, M.. (1974). Self-monitoring of expressive behavior. 10.1037/h0037039
- Lennox, R. D. & Wolfe, R. N.. (1984). Revision of the Self-Monitoring Scale. 10.1037/0022-3514.46.6.1349
- Gangestad, S. W. & Snyder, M.. (2000). Self-monitoring: Appraisal and reappraisal. 10.1037/0033-2909.126.4.530