Teoria Sensibilității la Întărire
Gray, J. A. · 1970
Cunoscută şi ca: RST · BIS/BAS · Gray's Theory
Teoria Sensibilității la Întărire fundamentează personalitatea pe sensibilitatea diferențiată a sistemelor cerebrale care răspund la recompensă și pedeapsă. Sistemul de Apropiere Comportamentală răspunde la semnale de recompensă și determină apropierea, impulsivitatea și anticiparea pozitivă; Sistemul de Inhibiție Comportamentală răspunde la conflictul dintre obiective concurente și produce anxietate, evaluare a riscului și întrerupere a comportamentului; Sistemul de Luptă-Fugă-Îngheț răspunde la stimuli aversivi necondiționați și produce frică și acțiune defensivă. Diferențele individuale în reactivitatea acestor sisteme sunt propuse ca substrat biologic al trăsăturii de anxietate și impulsivitate.
Teorie neurobiologică ce postulează două sisteme motivaționale fundamentale: Sistemul de Inhibiție Comportamentală (BIS), sensibil la semnale de pedeapsă și noutate, producând anxietate, și Sistemul de Activare Comportamentală (BAS), sensibil la semnale de recompensă, producând motivația de apropiere, BAS fiind împărțit în continuare în Impuls, Căutarea Distracției și Reactivitatea la Recompensă.
- Sursă:
- Gray, J. A. (1970). The psychophysiological basis of introversion-extraversion. Behaviour Research and Therapy, 8(3), 249-266.
Susține un test validat bazat pe această teorie
Lectura despre un construct îți spune ce este el. Un instrument validat îți arată unde te situezi în raport cu el. Gratuit, cu rezultate în câteva minute.
Dovezile pe scurt
- Suport empiric
- Dovezi moderate
- Replicare
- Parțial replicată
- Transculturală
- Majoritar universală
- Meta-analize
- 8 indexate
Aceste evaluări rezumă literatura publicată despre teorie, nu calitatea vreunui test individual construit pe baza ei. Sunt judecăți editoriale bazate pe sursele enumerate mai jos și se schimbă pe măsură ce se acumulează dovezi noi.
Context istoric
Gray a propus teoria în 1970 ca alternativă fundamentată biologic la modelul lui Eysenck bazat pe activare, rotind axele extraversiei și nevrotismului ale lui Eysenck pentru a le alinia cu ceea ce susținea el că erau sistemele neuronale reale. Formularea inițială prezenta BIS ca reacționând la semnale de pedeapsă condiționată. Revizuirea substanțială a lui Gray și McNaughton din 2000 a reatribuit BIS detectării conflictului de scop de orice fel și a separat frica (FFFS) de anxietate (BIS), o distincție cu implicații clinice directe. Măsurarea a rămas mult în urma teoriei: scalele BIS/BAS ale lui Carver și White din 1994, larg utilizate, sunt anterioare revizuirii și operaționalizează modelul original.
Constructe
Inhibiție Comportamentală (BIS)
Sensitivity to punishment, novelty, and threat cues producing anxiety and behavioral inhibition (Gray, 1970).
BAS Căutarea Distracției
Impulsive approach toward novel and exciting stimuli — desire for new experiences and spontaneity (Carver & White, 1994).
Impuls BAS
Persistent pursuit of desired goals — motivation to succeed, lead, and excel (Carver & White, 1994).
Sensibilitate la recompensă BAS
Positive emotional responses to reward cues — excitement, enthusiasm, and positive anticipation (Carver & White, 1994).
Instrumente
- Scalele IPIP BIS/BAS(IPIP-BIS/BAS)Goldberg, L. R. (IPIP), measuring constructs of Gray, J. A. and Carver, C. S. & White, T. L.1999
Teste construite pe această teorie
Aplicații practice
Teoria stă la baza distincției clinice dintre tulburările bazate pe frică și cele bazate pe anxietate și prezice un răspuns diferențiat la medicamentele anxiolitice, care reduc anxietatea mediată de BIS fără a afecta prea mult frica mediată de FFFS. O sensibilitate BAS ridicată este asociată cu consumul de substanțe, riscul de manie și impulsivitatea orientată spre recompensă; o sensibilitate BIS ridicată este asociată cu tulburările de anxietate și inhibiția comportamentală. În termenii cunoașterii de sine, ea separă două experiențe pe care limbajul obișnuit le confundă: a fi oprit de conflictul privind ce trebuie făcut și a fi speriat de un lucru anume.
Cum se măsoară
Măsurat cu scale Likert de autoevaluare care produc scoruri separate BIS și BAS (BAS fiind de obicei împărțit în impuls, căutarea distracției și receptivitate la recompensă); FFFS este separat doar în instrumentele de după anul 2000.
Critici și limitări
Decalajul dintre teorie și măsurare este problema centrală: aproape toate datele publicate folosesc scale construite pentru modelul din 1970, pe care revizuirea din 2000 l-a înlocuit, astfel încât o mare parte din baza de dovezi testează o formulare depășită. Instrumentele de după revizuire, precum RST-PQ, sunt mai noi și mai puțin bine etalonate. BAS este în mod constant multifactorial, nu unitar. Încercările de a asocia sistemele cu circuite neuronale specifice au produs rezultate inconsistente, iar localizarea septo-hipocampală a BIS este mai puțin sigură decât sugerau relatările timpurii.
Publicații cheie
- Gray, J. A.. (1970). The psychophysiological basis of introversion-extraversion. 10.1016/0005-7967(70)90069-0
- Gray, J. A. & McNaughton, N.. (2000). The Neuropsychology of Anxiety, 2nd edition.
- Carver, C. S. & White, T. L.. (1994). Behavioral inhibition, behavioral activation, and affective responses to impending reward and punishment: The BIS/BAS scales. 10.1037/0022-3514.67.2.319