Teoria Cognitivă Socială
Bandura, A. · 1977
Cunoscută şi ca: SCT · Self-Efficacy Theory
Teoria Cognitivă Socială, ancorată în conceptul de autoeficacitate, propune că funcționarea umană este produsul interacțiunilor reciproce dintre factorii personali (cogniție, afect, biologie), comportament și influențele de mediu (determinism reciproc triadic). Autoeficacitatea, adică încrederea în propria capacitate de a executa comportamentele necesare pentru a produce rezultate specifice, este mecanismul central al agentivității umane, modelat de patru surse: experiența de stăpânire, experiența vicariantă, persuasiunea verbală și stările fiziologice/emoționale. Meta-analizele arată constant că autoeficacitatea corelează puternic cu performanța (r ponderat = 0,38 în context profesional) și este unul dintre cei mai puternici predictori ai rezultatelor academice și ai schimbării comportamentelor legate de sănătate.
Teorie care postulează că autoeficacitatea, adică încrederea în propria capacitate de a executa comportamentele necesare pentru a produce rezultate specifice, este mecanismul central al agentivității umane. Autoeficacitatea generalizată reflectă un simț larg și stabil al competenței personale în diverse domenii.
- Sursă:
- Bandura, A. (1977). Self-efficacy: Toward a unifying theory of behavioral change. Psychological Review, 84(2), 191-215.
Susține un test validat bazat pe această teorie
Lectura despre un construct îți spune ce este el. Un instrument validat îți arată unde te situezi în raport cu el. Gratuit, cu rezultate în câteva minute.
Dovezile pe scurt
- Suport empiric
- Dovezi solide
- Replicare
- Bine replicată
- Transculturală
- Majoritar universală
- Meta-analize
- 50 indexate
Aceste evaluări rezumă literatura publicată despre teorie, nu calitatea vreunui test individual construit pe baza ei. Sunt judecăți editoriale bazate pe sursele enumerate mai jos și se schimbă pe măsură ce se acumulează dovezi noi.
Context istoric
Bandura a introdus autoeficacitatea ca un construct unificator în articolul său din 1977 din Psychological Review, "Self-efficacy: Toward a unifying theory of behavioral change", bazându-se pe teoria sa anterioară a învățării sociale și pe celebrele experimente cu păpușa Bobo din anii 1960. Teoria Cognitivă Socială mai amplă a fost articulată formal în 1986 în lucrarea "Social Foundations of Thought and Action", care s-a extins dincolo de învățarea prin observație pentru a include autoreglarea, anticiparea și capacitățile de autoreflecție ca trăsături de bază ale agentivității umane. Cartea lui Bandura din 1997, "Self-Efficacy: The Exercise of Control", a oferit cea mai cuprinzătoare abordare a teoriei autoeficacității, consolidând două decenii de cercetare în domenii clinice, educaționale și organizaționale.
Constructe
Autoeficacitate generalizată
A broad and stable sense of personal competence to cope effectively with a variety of stressful or novel demands, rooted in Bandura's (1977, 1997) social cognitive theory. As operationalized by Schwarzer and Jerusalem (1995), generalized self-efficacy extends beyond task-specific beliefs to capture the optimistic self-belief that one can handle unforeseen challenges, recover from setbacks, and persist in the face of adversity across diverse life domains.
Instrumente
- Scala NOESIS de Autoeficacitate GeneralăNOESIS2026
Teste construite pe această teorie
Aplicații practice
În psihologia clinică, intervențiile axate pe autoeficacitate sunt centrale în terapiile cognitiv-comportamentale pentru fobii, recuperarea din dependențe și gestionarea bolilor cronice, unde construirea experiențelor de stăpânire și modelarea sunt folosite pentru a consolida convingerile pacienților privind propriile capacități de a face față. În educație, Teoria Cognitivă Socială orientează proiectarea instrucțională prin modelare, stăpânire ghidată și strategii de învățare autoreglată, care sporesc autoeficacitatea și performanța academică a elevilor. În organizații, Teoria Cognitivă Socială stă la baza programelor de formare, a dezvoltării leadershipului și a intervențiilor de stabilire a obiectivelor, Scala Generală de Autoeficacitate fiind validată în peste 25 de țări și 30 de limbi pentru evaluare interculturală.
Cum se măsoară
Autoeficacitatea este de obicei măsurată prin scale specifice domeniului (de exemplu, autoeficacitate academică, autoeficacitate în domeniul sănătății), și nu prin măsuri generale, urmând recomandarea lui Bandura conform căreia convingerile de autoeficacitate sunt specifice sarcinii. Scala Generală de Autoeficacitate (Schwarzer & Jerusalem, 1995) este cea mai utilizată măsură generală, validată în peste 25 de țări.
Critici și limitări
O critică centrală este că distincția dintre așteptările de autoeficacitate și așteptările privind rezultatele nu este întotdeauna clar diferențiată, creând ambiguitate conceptuală în constructele de bază ale teoriei. Criticii susțin că amploarea și complexitatea Teoriei Cognitive Sociale, care cuprinde autoeficacitatea, așteptările privind rezultatele, autoreglarea, factorii de mediu și determinismul reciproc triadic, fac dificilă operaționalizarea sa precisă și testarea ca teorie unitară, majoritatea cercetărilor empirice concentrându-se îngust doar pe autoeficacitate. Unii cercetători observă, de asemenea, că teoria poate subestima barierele genetice, neurobiologice și structurale/sistemice care limitează comportamentul indiferent de convingerile personale de autoeficacitate, și că multe studii fundamentale au examinat doar efecte comportamentale pe termen scurt, nu pe termen lung.
Publicații cheie
- Bandura, A.. (1977). Self-efficacy: Toward a unifying theory of behavioral change. 10.1037/0033-295X.84.2.191
- Bandura, A.. (1986). Social Foundations of Thought and Action: A Social Cognitive Theory.
- Bandura, A.. (1997). Self-Efficacy: The Exercise of Control.
- Bandura, A.. (2001). Social cognitive theory: An agentic perspective. 10.1146/annurev.psych.52.1.1
- Stajkovic, A. D. & Luthans, F.. (1998). Self-Efficacy and Work-Related Performance: A Meta-Analysis. 10.1037/0033-2909.124.2.240