Teoria Autodeterminării
Deci, E. L. & Ryan, R. M. · 1985
Cunoscută şi ca: SDT
Teoria Autodeterminării postulează trei nevoi psihologice înnăscute, autonomia, competența și relaționarea, a căror satisfacere este esențială pentru motivația intrinsecă, funcționarea optimă și bunăstare. Teoria distinge între forme autonome și controlate ale motivației, de-a lungul unui continuum care merge de la amotivație, prin reglare externă, până la motivație intrinsecă. SDT a fost aplicată extensiv în domeniile educației, sănătății, locului de muncă și sportului, beneficiind de un sprijin empiric solid privind universalitatea nevoilor psihologice de bază.
Teorie motivațională centrată pe nevoile de autonomie, competență și relaționare ca factori determinanți ai motivației intrinseci și ai bunăstării.
- Sursă:
- Deci, E. L., & Ryan, R. M. (1985). Intrinsic Motivation and Self-Determination in Human Behavior.
Susține un test validat bazat pe această teorie
Lectura despre un construct îți spune ce este el. Un instrument validat îți arată unde te situezi în raport cu el. Gratuit, cu rezultate în câteva minute.
Dovezile pe scurt
- Suport empiric
- Dovezi solide
- Replicare
- Bine replicată
- Transculturală
- Majoritar universală
- Meta-analize
- 60 de indexate
Aceste evaluări rezumă literatura publicată despre teorie, nu calitatea vreunui test individual construit pe baza ei. Sunt judecăți editoriale bazate pe sursele enumerate mai jos și se schimbă pe măsură ce se acumulează dovezi noi.
Context istoric
SDT își are originea în lucrările experimentale ale lui Edward Deci de la începutul anilor 1970, privind modul în care recompensele externe pot submina motivația intrinsecă (efectul de "suprajustificare"), publicate în cartea sa din 1975, "Intrinsic Motivation". Teoria a fost formulată oficial în 1985, când Deci și Ryan au publicat "Intrinsic Motivation and Self-Determination in Human Behavior", integrând teoria evaluării cognitive într-un cadru organismic-dialectic mai amplu. De atunci, teoria s-a extins în șase mini-teorii care abordează diferite fațete ale motivației și dezvoltării personalității.
Constructe
Motivația intrinsecă de a cunoaște
A te implica într-o activitate pentru plăcerea și satisfacția de a învăța, explora și înțelege lucruri noi (Vallerand et al., 1992, pe baza teoriei autodeterminării a lui Deci & Ryan). Cel mai autonom punct al continuumului: activitatea se justifică prin ea însăși, în timp ce se desfășoară, și nu are nevoie de un rezultat pentru a fi motivată.
Motivație Intrinsecă pentru Realizare
Implicarea într-o activitate pentru satisfacția de a se depăși pe sine și de a crea sau realiza ceva (Vallerand et al., 1992). Combustibilul este progresul care poate fi resimțit: distanța dintre ceea ce o persoană putea face înainte și ceea ce poate face acum, mai degrabă decât orice recompensă asociată acestuia.
Motivație Intrinsecă pentru Experiența Stimulării
Implicarea într-o activitate pentru senzațiile pe care le produce: absorbție, entuziasm, atracția exercitată de conținutul care te poartă mai departe (Vallerand et al., 1992). Cea mai dependentă de stare dintre cele trei motivații intrinseci și, de regulă, prima care se estompează sub epuizare.
Reglare Identificată
A acționa pentru că activitatea servește unor scopuri pe care persoana le susține personal, chiar dacă activitatea în sine nu este plăcută (Vallerand et al., 1992). Extrinsecă prin definiție, deoarece motivul se află într-un rezultat, totuși teoria autodeterminării o consideră cea mai durabilă dintre reglările extrinseci, întrucât motivul aparține persoanei înseși.
Reglare introiectată
Acționarea sub o presiune care s-a mutat în interior: vinovăție, rușine, valoare de sine și nevoia de a dovedi ceva sieși (Vallerand și colab., 1992). Este autentic motivantă și autentic costisitoare, putând produce ani de efort însoțiți de un sentiment persistent că nimic nu a fost suficient.
Reglare Externă
A acționa pentru consecințe care vin din exterior: salariu, calificări, cerințe, așteptările altora (Vallerand et al., 1992). Cea mai puțin autonomă dintre reglări și cea mai fragilă, ea încetează odată cu recompensa, ceea ce nu spune nimic împotriva ei, întrucât ea susține majoritatea obligațiilor din lume.
Amotivație
Absența oricărei intenții de a acționa: persoana nu mai vede o legătură între ceea ce face și ceea ce obține în schimb (Vallerand et al., 1992). Un construct de sine stătător pe continuumul autodeterminării, nu opusul celor șase motivații, și interpretat invers față de acestea; un scor ridicat este un semnal care merită respectat, nu o trăsătură care trebuie dezvoltată.
Instrumente
- Scala NOESIS a Motivației de ÎnvățareNOESIS2026
Teste construite pe această teorie
Aplicații practice
SDT este aplicată pe scară largă în educație pentru a proiecta medii de predare care susțin autonomia și care sporesc implicarea și rezultatele învățării elevilor. În asistența medicală, intervențiile bazate pe SDT promovează schimbarea susținută a comportamentului de sănătate, favorizând motivația autonomă pentru exercițiu fizic, dietă și aderență la tratament. În organizații, SDT informează practicile de management care susțin autonomia și competența angajaților, îmbunătățind satisfacția profesională, performanța și reducând fluctuația de personal.
Cum se măsoară
Cercetarea în domeniul SDT folosește metodologii diverse, incluzând manipulări experimentale ale susținerii autonomiei, studii longitudinale, metode de eșantionare a experienței și sondaje interculturale. Scala de Satisfacere și Frustrare a Nevoilor Psihologice de Bază (BPNSFS) și Chestionarul Climatului de Învățare se numără printre cele mai utilizate instrumente.
Critici și limitări
Cea mai persistentă critică privește universalitatea culturală, unii cercetători susținând că accentul pus de SDT pe autonomie reflectă individualismul occidental și ar putea să nu se aplice în mod egal în culturile colectiviste, unde interdependența este valorizată în locul independenței. Criticii mai remarcă faptul că amploarea teoriei, cuprinzând șase mini-teorii, o face dificil de infirmat, iar distincția dintre autonomie ca susținere voluntară și independență rămâne dificilă din punct de vedere conceptual. Unii cercetători pun la îndoială dacă cele trei nevoi de bază sunt cu adevărat universale și exhaustive, sau dacă ar trebui incluse nevoi suplimentare (precum securitatea sau stima de sine).
Publicații cheie
- Deci, E. L. & Ryan, R. M.. (1985). Intrinsic Motivation and Self-Determination in Human Behavior. 10.1007/978-1-4899-2271-7
- Ryan, R. M. & Deci, E. L.. (2000). Self-determination theory and the facilitation of intrinsic motivation, social development, and well-being. 10.1037/0003-066X.55.1.68
- Deci, E. L. & Ryan, R. M.. (2000). The 'what' and 'why' of goal pursuits: Human needs and the self-determination of behavior. 10.1207/S15327965PLI1104_01
- Gagne, M. & Deci, E. L.. (2005). Self-determination theory and work motivation. 10.1002/job.322
- Ryan, R. M. & Deci, E. L.. (2017). Self-Determination Theory: Basic Psychological Needs in Motivation, Development, and Wellness.